Diversificarea

Acum 2 luni nici nu as fi indraznit sa deschid acest subiect pentru ca pt mine era un mare mister, ma simteam asa de pierduta, ca intr-un labirint. Asta datorita faptului ca informatiile de care dispuneam (pediatru, internet, carti de specialitate, alte mamici) abundau ca ciupercile dupa ploaie, insa erau asa de contradictorii si fiecare avea o parere care anula parerea pe care mi-o formasem cu cateva minute inainte. Ce sa mai cred? Fa aia, nu fa asta, nu fa asta, fa aia! God! Si nu ar fi fost asa de complicat daca in joc nu ar fi stat viata unui pui de om fara discernamant, ... tu protectorul lui esti obligat sa iei decizia cea mai aproape de adevar. Dar care e aia? Cum fac? Multi spun sa imi ascult instinctul. Este foarte importanta treaba asta cu instinctul insa nu am vrut sa ma bazez foarte mult pe el in asa o chestiune delicata. Daca instinctul mi-ar fi spus sa ii dau sarmale la pranz ca sa o tina satula pana ma hotarasc ce ii dau la urmatoarea masa? Asa ca am preferat ca in situatia asta sa las putin instinctul pentru mai tarziu, cand as fi asimilat toata teoria asta a diversificarii.
In cele ce urmeaza voi scrie doar cum am procedat eu, acum ca perdeaua groasa a nestiintei si spaimei s-a evaporat ca prin minune. Cum am procedat se bazeaza pe sfaturile pediatrului ei, cartilor, internetului si altor sfaturi de la mamici mai experimentate. Este ceea ce as fi vrut eu sa citesc la momentul inceperii diversificarii, ca sa inteleg simplu si sa-mi inlature toate fricile ce nu ma lasau sa dorm in acele nopti. Nu sunt medic, nu ofer consultanta specializata sau impun o dieta adecvata. E ceea ce am oferit puiutului meu ca sa creasca mare. Si se pare ca a functionat perfect!
Inainte de a incepe procesul va trebui sa aveti un minim de ustensile in bucatarie, ca sa va faca viata mai usoara si mai placuta:

• mixer - de preferat cel cu picior (vertical)  - este mai "handy" si paseaza in cateva secunde, de la fructe la carne
• razatoare de sticla - cea de metal oxideaza fructele f repede 
• strecuratoare
• vase pentru bebe - este de preferat sa se gateasca sau sa se serveasca papa lui numai in acestea: castronele de ceramica, lingurita de silicon, furculita pentru pasat, cutit, boluri cu capac etc.
• un vas pt fierbere sau steamer - daca ii serviti pranzul old style (felul 1 si 2) e mai bun vasul pt ca asa puteti prepara si supa; steamerul doar prepara termic legumele, fara zeama.
• bavetici (muuulte) - Maria nu s-a impacat niciodata cu ele, ii distrag atentia de la papa, si am preferat sa ii sacrific un tricoul pe care il pun doar la masa
• un scaunel pt luat masa - asezat in bucatarie, NU in fata TV-ului

Astea sunt "cerintele" minime dar si suficiente dupa parerea mea, pt a incepe cu succes procesul.
Eu am inceput pe la 4-5 luni, pt ca deja de la 4 luni incepuse sa imi refuze sanul (greseala mea, e o alta poveste, pe care o regret), asa ca de la 4 luni am inceput sa ii dau lapte praf la majoritatea meselor. Am inceput cu suc de morcov simplu (la storcatorul de fructe) vreo cateva zile, i-am dat mereu cat a acceptat, nu am tinut cont de introducerea progresiva. De altfel, nu a avut niciodata problema cu nimic. Sucul i l-am dat cam pe la ora 10 (niciodata seara, ca nu ai de unde sti cum va reactiona in urmatoarele ore, si e bine sa nu te prinda noaptea). Dupa ceva timp, i-am adaugat in sucul de morcov si suc de mere si i l-am dat asa combinat. Le-a acceptat pe ambele cu placere. Sucul se da numai cu lingurita, chiar daca pare o munca titanica, odata inceputa diversificarea se renunta la biberon treptat (mai ales alimentele noi se introduc cu lingurita, altfel riscati ca mai tarziu sa refuze lingurita si sa pape cu biberonul pana la varste inaintate). In felul asta i-am introdus o prima "gustare" la ora 10, cand ea papa lapte deobicei.
Urmatoarea masa la care am atentat a fost cea de la pranz (aprox ora 14). I-am fiert morcovul si i-am dat supa aceea, in care am adaugat treptat si alte legume, in urmatoarele sapt (dovlecel, telina, pastarnac, cartofi - mai rar, ceapa - dupa ce a fiert am scos-o si am aruncat-o, ardei gras, patrunjel verde). Supa i-a placut f mult, din prima a baut 150 ml, apoi si cate 200 ml. Pot spune ca e preferata ei. La cateva zile, dupa ce s-a obisnuit cu supita, i-am dat si legumele care au fiert in supa, pasate f fin. Prima data a refuzat categoric si nu stiam de ce. Am cautat cu ce am gresit si se pare ca uitasem de un pont. Se adauga in piure si niste unt, pt ca ii da un gust dulceag pe care nu mi l-a mai refuzat niciodata de atunci. Si asa am inlocuit si masa de la pranz, in cam o saptamana. Daca tot nu s-a saturat, ii puteti da completare de lapte praf, dar incet incet se dezobisnuiste de laptic la pranz si n-o sa mai ceara. Sfatul meu este sa incepeti cu legumele si apoi dupa ceva timp sa ii dati si fructele. Este posibil sa refuze legumele daca da initial de gustul dulce al fructelor.
Mai apoi dimineata dupa suc (2 ore) am inceput sa ii dau cereale (cu faina de orez) potrivite pentru 4-5 luni, nu foarte ingrosate, un castronel mic, cu lingurita. Aici era crima si pedeapsa ca stateam si cate o ora si jumate pana il termina, neobisnuita fiind cu lingurita. Dar nu m-am lasat si m-am inarmat cu multa rabdare. Pediatrul ne-a recomandat apoi sa nu ii mai dau cereale pt ca nu e un bebe slab, si sa insist mai mult cu hrana proaspata. Asa ca am pus cerealele on hold si pana la 6 luni nu i-am mai dat deloc. Am avut o tentativa de a-i da lapte cu faina de orez dar s-a lasat cu constipare asa ca am renuntat si la asta.
Pe la 5 luni i-am inlocuit sucul de morcov+mar cu piure de mar in care i-am adaugat branza calcica. Mai apoi i-am dat piure de para (atentie!!! are efect laxativ si nu trebuie dat f des), pt ca se plictisise de gustul marului simplu. Supa am imbogatit-o cu o lingurita de ulei de masline care se adauga la sfarsitul fierberii pentru a-si pastra vitaminele.
De la 6 luni am trecut la treburi mai serioase :), piureul de fructe de la gustarea de la ora 10 s-a imbogatit si cu alte fructe (banana - un deliciu pt ea, nectarina, caise, suc de portocala si cam orice fruct permis la varsta aceasta). Supa am inceput sa o ingros cu faina de orez (de data asta cu succes), iar in piureul de legume am adaugat o lingurita de carne de pui, in fiecare zi pana la 3 zile, dupa 3 zile am alternat cu galbenus de ou fiert tare (la inceput 1/4, apoi jumate, pana am ajuns la un galbenus intreg), apoi urmatoarele 3 zile iar carne (piept sau pulpe cel mult). Tot acum i-am introdus din nou cerealele, la sfatul pediatrului. I-am dat cereale cu si fara lapte, cu aroma de prune (pt digestie), iar cele cu lapte contin pe langa lapte bineinteles: faina de orez, gris de porumb, faina de hrisca, mei; cu sau fara fructe (piersica, mar, para, banana). La aproape 7 luni mesele Mariei arata asa:

• 6-7 AM - 180 ml lapte praf
• 10 AM - branza calcica cu piure de fructe
• 12 AM - 150 ml de cereale (ingrosate)
• 14-15 PM - supa ingrosata cu faina de orez + piure de legume cu carne/ou
• 18 PM - lapte praf - 180 ml
• 21 PM - 200 ml cereale de seara (cu faina de biscuiti)

Noaptea mai papa in jur de ora 1 cam 150 ml de lapte praf si uneori inca o masa pana la cea de dimineata.
Acum ca am implinit 7 luni!! voi fi nevoita sa ii introduc in piureul de legume si ficat de pasare, in zilele cand nu ii dau carnita sau ou. De asemenea va trebui introdusa si o gustare de dupa amiaza care va inlocui cerealele, constand in iaurt simplu cu fructe pasate si adaugate. Ce bucurie ! :) si incet incet spre sfarsitul lunii va fi introdus si pestele si quinoa. Dar astea le lasam pe un post viitor, cand vom ajunge la ele.
Simplu, nu?
POFTA BUNA!

Mister/Miss Bebelus - o gluma buna

Ca tot e subiectul cald (zilele astea a fost concurs de Mister/Miss bebelus ???? la Sibiu). Asa.
Postase o mamica poza cu baiatul ei care a luat premiul III. Normal, ca orice mama, te intrebi de ce nu a luat locul I, avand in vedere ca puiul tau e cel mai frumos si destept. Pe mine personal ma orpileaza genul asta de concursuri la bebelusi. Chiar asa am ajuns sa stresam un bebe mic doar de dragul parintilor de a arata lumii intregi ca ai cel mai tare bebelus? Si daca juriul nu considera ca bebe tau e asa frumos cum il vezi numai tu, ce faci? Iti pui mii de intrebari ca de ce l-ai ales pe ala si nu pe al meu.
Concursul asta a vrut sa fie o copie a Toddlers and Tiaras, ca de altfel orice aberatie americana importata de dragul de show ridicol, de a demonstra ca esti cel mai cel. Si tarasti bietul copil o zi intreaga prin multimea adunata ca la circ, il privezi de somn si linistea de care are nevoie conform varstei, ca sa iei la sfarsit o amarata de diploma care nu valoreaza nimic decat pentru tine. Trist.
Imi si inchipui o masa de parinti disperati care alearga incolo si incoace cu cei mici in brate, ficare dand din coate si facand pe mascariciul dupa ei (unele probe de aptitudini - ale parintilor, desi e mister bebe!!!!).
Cei care nu au castigat nimic, dau replica clasica - ne-am dus sa ne distram in aer liber, sa il scoatem pe bebe afara, sa interactioneze cu ceilalti copii, sa ne jucam, sa ne simtim bine, premiul nu era important bla bla bla. Si strugurii cum is? Nici un castigator nu va da replica asta dupa ce se vede cu diploma in mana! Bun. Vreti aer liber si distractie? De ce nu mergeti la padure, e mai curat aerul, luati inca 2-3 familii cu copii ca sa interactionati, nu e asa agitatie, si mai bei si un pahar cu bere, iar cel mic doarme linistit cat socializati cu prietenii.
Pe filmare am vazut copii care inca nu puteau merge sau sustine, fortati de parinti (sustinuti) sa defileze in fata juriului si a participantilor, exact ca la circ. Mi se pare grotesc.
Si ceea ce nu inteleg eu e urmatorul lucru (am si intrebat pe cineva insa s-a ofensat replicand ca ce ma bag daca nu am fost acolo sa vad!! draga mea, imi inchipui ce show poate iesi din asa ceva, nu e nevoie sa particip): un concurs de Mister/Miss se axeaza pe 2 principii: frumusete fizica si aptitudini! La acei copii nici nu poate fi vorba de aptitudini deci ramane frumusetea. Juriul a fost compus din persoane obisnuite, ca mine si ca tine, si... ce-i califica pe ei sa stie ce e aia frumusete intr-o mana de om? Fiecare bebelus e frumos in felul sau si parerea mea e ca nu ai cum sa alegi asa ceva. Mai tarziu am aflat de fapt ca cei de pe locul I au castigat pt ca..... purtau costume populare!! revoltator!
Din toata povestea asta au de pierdut saracele mame pe care sincer le compatimesc. Multe au plecat cu un gust amar, insa cu convingerea ca cel mic s-a distrat. Dragele mele, nu e nevoie sa va confirme nimic ca bebe al vostru e cel mai frumos si destept. Nu mai alergati dupa faima, stima, recunoastere. Intr-un final tot voi aveti de indurat. Aspectul fizic nu e tot ce conteaza in lumea asta. Sunt mii de copii care traiesc pe un pat de spital, unii de cand s-au nascut. Pt mamele lor, cea mai frumoasa reusita e sa plece acasa cu puiul lor. Asta e adevarata valoare a vietii.

(poza de pe Adevarul.ro)

MARIA

Pe fata mea o cheama Maria - Isabella.
Implineste 7 luni pe 7 iulie 2012.
Zice mama cand e trista si vrea un ajutor (pt somn, papa, companie) si tata cand e vesela si vrea sa se joace. De ce ne asociaza asa? nu stiu. Prefer sa cred ca totusi ii place sa se joace cu mine la fel de mult cat ii place cu taicasu.
De cateva zile i-a iesit primul dintisor. Fara febra, urlete si toane. Am avut noroc la fel ca si cu colicii. Cine stie unde va trebui sa dam inapoi pt norocul asta!
E o fetita frumoasa, blonda cu ochi albastri. Inca nu stiu daca va avea parul drept sau cret (eu il am ondulat, taicasu il are drept). Deocamdata are parul des si ridicat in sus, ca la un arici.
Ii place sa se trezeasca devreme ca sa petreaca cat mai mult timp jucand-se, ii plac jucariile (in special cea primita cadou la botez, pe care o si atasez la carut cand mergem afara), ii plac fructele, in special bananele, cerealele HIPP pe care le adora, ii place apa foarte tare. Ar face baita toata ziua. Ii plac jucariile pe care i le pun in apa, le fugareste peste tot, are vointa.
Ii place masajul de dupa baita, hainutele care miros subtil a Lenor, momentele cand mergem seara spre patut s-o culc.
Stie deja sa ma pupe, ma apuca cu manutzele de obraji si ma trage spre gurita ei, insa nu stie sa tzuguieze buzele intr-un pup. Ma pupa cu gurita deschisa :).
Ii place plimbarea de seara, desi se vede clar ca e putin timida fatza de tot ce e nou si nu e casa ei. Mai avem putin de muncit cu socializarea.
Ii place sa stea la poze - avem mii :))
Nu a acceptat niciodata suzeta, telecomanda si telefonul sunt mai interesante.
Inca nu stiu cum va reactiona la animale. Eu si taicasu suntem innebuniti dupa ele. Sper ca si ea le va ocroti si iubi. Peste un an vrem sa ii cumparam primul pet, ca sa se obisnuiasca de mica sa fie responsabila. Asa ca ne-am gandit s-o ducem la un pet-shop sa-si aleaga ea ce prieten va dori :) (bine-bine, vom incerca sa trecem mai repejor pe langa paianjeni, reptile). Vrem sa fie printre primele ei decizii intr-un sir lung de decizii independente de ale noastre. Vrem sa aiba un cuvant de spus, bineinteles, in limita bunului simt.
Ii place muzica buna, se spune ca micutii au urechea muzicala formata pe care majoritatea si-o pierd pe parcurs. Si se vede.
Inca nu sta in fund, nu vrea. Poate, dar nu vrea. Se arunca pe spate inapoi, se enerveaza. In schimb ar sta in picioare toata ziua. Are aspiratii inainte. Sezutul in fund i se pare deja demodat :D
Totusi nu stiu multe despre ea, insa incet incet le aflu. Pentru mine e ca si cum as descoperi o comoara. Ea imi arata de ce e importanta viata, sanatatea, bunatatea. Este motivatia mea de a face ceva. Orice. Fara ea, inainte, am pierdut vremea, sincer. M-am distrat si atat. Insa nu am tresarit de fericire, nu am plans de emotii si nu am tremurat de dor. Ea m-a invatat ce e iubirea, curajul, blandetea, frumusetea a tot ce ne inconjoara, bucuria de a trai... O data cu ea, m-am nascut si eu. Fara ea, nu as fi avut nici un interes sa imi fac un blog. Asta e pentru tine, MARIA!

... despre mine

Nu sunt o persoana mai deosebita decat ceilalti, nici mai urata sau mai frumoasa, nu fac lucruri mai marete sau ma laud cu vreo realizare extraordinara. Ceea ce cred eu despre mine nu are nici o importanta pentru ceilalti... daca am o calitate, prefer ca cei din jurul meu sa mi-o atribuie pe baza a ceea ce fac sau pe cine si cat ajut. Am planuri si vise mari, realizabile, si imi petrec timpul incercand sa gasesc o solutie pentru a le indeplini, inainte de a fi prea tarziu.
Cea mai mare realizare din viata mea deja s-a intamplat: pe 7 decembrie 2011 am devenit MAMA (de fetita) :D. Este "lucrul" cu care ma mandresc cel mai mult (parintii vor intelege mai bine). Probabil ca voi avea si alte realizari si succese in viata. Insa nici unul nu va egala bucuria pe care o traiesc incontinuu din decembrie incoace. Poate doar alt copil, mai mult ca sigur. Caci pentru mine a fi bogat nu inseamna sa ai bani asa cum te catalogheaza societatea, inseamna sa ai o familie cu copii. Daca ai doar o caruta de bani si atat - vei ramane un om sarac cu bani... si atat.  Banii vin, se duc, ii poti face oricand, si nici macar nu trebuie sa depui un efort imens pt a-i face. Un copil... e alta poveste. Banii nu plang la inmormantarea ta, pot sa cumpere oameni care sa te "planga", banii nu-ti aduc un pahar cu apa la batranete, adusa din suflet - niciodata. Dar asta e alta poveste :D
In prezent duc o viata tihnita si frumoasa, asa cum mi-am dorit intotdeauna. Mai am mici dorinte ca orice om, insa cu rabdare si inteligenta le voi implini si pe acelea. Daca nu noi, atunci cine?

am intrat in randul lumii

Pentru ca e la moda sa ai un blog (in functie de interesele tale primordiale), pentru ca uneori consideri ca ai un cuvant de spus cu privire la un subiect anume, dar nu gasesti intotdeauna cuvintele potrivite la momentul oportun, sau poate ca vrei sa lasi in urma imagini in cuvinte sub forma unui jurnal de pareri, pentru tine, pentru copii, cand vor fi la varsta intelegerii depline. Sau poate vrei sa iti impartasesti experienta cu privire la momentele dificile sau placute din viata, dar nu stii cand un prieten are nevoie de ele. Pentru toate astea m-am gandit sa imi deschid si eu azi, un blog.
Un blog cu bune si cu rele, cu parerile mele, chiar daca de multe ori nu sunt aceleasi cu ale celui ce va citi pe aici, sunt ale mele si le voi spune aici, nealterate de ceea ce vor oamenii sa creada, de "frica" ca deranjez pe cineva, cum se intampla foarte des in grupurile de socializare. Nu. Este adevarul, este ceea ce gandesc si aleg sa impartasesc. Inca nu stiu cum va arata el peste o luna sau peste un an, nu m-am gandit exact cum sa il structurez, ce sa contina in principal, ce fel de dezvaluiri voi face, dar cu cat ma gandesc mai mult si imi fac un plan, cu atat mi se pare mai dificil sa postez ceva, orice.
Asa ca, voi lasa sa vina de la sine, exact ca in viata, sa ma ia pe nepregatite. Fara sa mai lungesc, enjoy your time spent here, sper sa fie cu folos si cu voie buna!
Bine am venit! :D